Era bătrână cu pielea zbârcită,cu o carapace vai şamar de ea şi nişte ochelari roşi,rotunzi,iar prin ei se vedesu nişte ochi mari şi drăgastoşi,dar la suflet nu ai ce să zici cu orice aveai nevoie te ajuta şi nu doar atât te mai invita şi la o prăjitură sau un ceai.Ei veni şi vremea ei să moară,iar când aceasta a pierit toată lumea o jelea pe la ziduri,dar un mormoloc de broască le tot amintea ce a spus aceasta înainte să cedeze.
Chiar dacă cu trupul nu sunt lângă voi să vă ajut,eu voi fi mereu acolo cu sufletul în sufletul vostru.
