Acesta şi-a întins capul cu botul mic, catifelat şi umed, pe spatele mamei lui şi se lasă dezmierdat.
Mama il priveste cu mila, fiindca a venit venit vremea sa se desparta de el.
Căprioara se îmbărbătează, sare în picioare şi porneşte spre ţancurile de stâncă,unde doreste sa-l fereasca de duşmănia lupului, şi de iscusinţa vânătorului. Aceasta pune la incercare puterile iedului, care se ţine voiniceşte dupa mama sa. Căprioara păşeşte încet, prevăzătoare, până ce pătrunde în inima intunecată, ca un iad, a pădurii.La un moment dat, căprioara se opreşte, ca de-o presimţire, adulmecând prezenta lupului.Atunci căprioara dă un zbieret adânc,sfâşietor, aparandu-si puiul. Prăbuşită în sânge, la pământ, sub colţii fiarei, căprioara rămâne cu capul întors spre iedul ei.
Etapele naratiunii
→ Dezmierdarea puiului de caprioara de catre mama sa.
→ Despartirea caprioarei de iedul sau.
→ ,,Punerea" la adapost a iedului in tancuri.
→ Aparitia lupului.
→ Jertfa caprioarei
→ Continuarea drumului de catre ied
