Soarele stralucea pe cer iar noi plini de furie state-am in locurile noastre in spatele bancilor de lemn vechi gata sa cada.
Profesorul preda pagini intregi de povesti parca despartite dintr-o lume cu probleme care astepta caa cineva sa ii ajute pe luptatori pentru dreptate.
Randuri dupa randuri scrise cu oboseala oboseala imi inchidea ochi,iar mana imi ceda,dar intr-o clipa cand credeam ca o sa cedez o lumina stralucea deasupra capului meu si din ea se auzea:Ajuta-ne!.
Nu am stat pe ganduri si am apucat-o.
Lumina sa facut din ce in ce mai mare iar intr-o fractiune de secunda a disparut lasand in urma ei o lume distrusa de razboi,nu cu arme nucleare sau de foc,dar cu sabi,sulite,arcuri,si restul armelor medievale invatate la ora de istorie.
Uitandu-ma in sus o ploaie de sageti a aparut, m-am pus jos asteptand moartea dar un scut a apraut salvandu-ma,era un luptator brav care lupta cu vitejie si furie.
M-a luat de mana ridicandu-ma.
Cu o voce calma a zis daca vreau sa il ajut.
Fara tragere de suflet am spus ca o voi face doar cu ajutorul sau.
Dadand din cap am plecat spre castelul care se vedea din departare, dar lumina iar a aparut iar eu m-am intors la realitate unde profesorul iesea din clasa.
